Termenele limita pentru cererile de neglijenta medicala

16 Sep 2020

Cererile de neglijență medicală sunt supuse unor termene limita stricte, care dacă sunt ratate, înseamnă că ați putea pierde oportunitatea de a va urmări cazul pentru totdeauna. După ce mi-am început cariera ca specialist în neglijență pentru o firma de avocatura ce se ocupa de vătămări corporale, am rămas cu o conștientizare accentuată a situațiilor in care un avocat poate greși si una dintre cele mai frecvent comise greșeli este aceea de a rata termenul limita.

Prin urmare, în cazul în care pana si un expert juridic este expus la dezastrul care poate fi cauzat de calcularea greșită sau ratarea unui termen de prescripție, nu aș recomanda calcularea termenului de prescripție fără sfatul unui avocat specializat.

Legea care reglementează termenele de prescripție este prevăzută în Limitation Act 1980. Pe scurt, trebuie să emiteți un Formular de Cerere de Despăgubire la curte în termen de trei ani de la data neglijenței sau de la data la care ați luat cunoștință pentru prima dată de neglijența, oricare dintre acestea este mai târziu.

Calcularea termenului de prescripție este plină de complicații, de aceea este important să luați sfaturi juridice cât mai curând posibil, dacă doriți să faceți o cerere. Există reguli deosebit de complexe pentru evaluarea „datei luării cunoștinței” de neglijență.

În experiența mea, cei trei ani se pot evapora foarte repede, iar întârzierea crește riscul de a pierde dovezile vitale și amintirile se pierd, ceea ce ar putea submina acuratețea probelor pe care le oferiți avocaților. V-aș recomanda să vedeți în mod ideal un avocat în termen de cel mult 12-18 luni de la incident pentru a evita problemele care pot fi cauzate de întârziere și pentru a oferi cererii dumneavoastră cele mai bune șanse de succes.

Cererea este recunoscută de instanță ca fiind introdusă la data primirii Formularului de Cerere de Despăgubiri de către curte și nu la data emiterii formularului.

Există excepții în care termenul standard de 3 ani nu va rula până mai târziu, cea mai frecventă fiind:

  • În cazul în care persoana vătămată moare înainte de expirarea termenului de prescripție, cererea este păstrată pentru succesorii săi în conformitate cu secțiunea 1 din Law Reform (Miscellaneous Provisions) Act 1934. Termenul de prescripție este prelungit la trei ani de la data decesului sau data in care reprezentantul personal ia cunoștință de neglijenta, oricare dintre acestea este mai târziu.
  • Termenul de prescripție pentru orice cerere introdusă de un copil (definit ca cei sub vârsta de 18 ani) nu începe să curgă până la data in care împlinește 18 ani, ceea ce înseamnă în mod efectiv că are până la 21 de ani pentru a începe procedurile în instanță.
  • În cazul în care persoana care face cererea nu are capacitate mentală, nu există un termen pentru emiterea unei proceduri judecătorești. Evaluarea capacității nu este întotdeauna simplă și avocații trebuie să aibă grijă atunci când stabilesc dacă clientul lor nu are capacitatea de a lua propriile decizii sau nu.
  • Curtea are puterea de a permite emiterea proceselor în afara termenului de prescripție, dar acest lucru este rezervat cazurilor excepționale și există criterii foarte specifice stabilite de instanțe pentru a declanșa discreția Curții pentru a permite o cerere să continue in afara termenului.

Blog scris de Jodi Newton

 

Share this article